FREQUENZA 164

164 este numărul sălii din facultate unde cei cinci membri ai formaţiei s-au întâlnit, unde au cântat cel mai mult împreună şi unde au luat hotărârea să continue să facă muzică de cameră ca parte a dezvoltării lor artistice. Altfel ca în circuitul simfonic/concertant – Frequenza 164 mizează pe relaţia de egalitate dintre muzicieni, ceea ce le permite să aleagă repertoriul împreună şi să discute deschis ce direcţii stilistice vor să abordeze pe viitor. Un cvintet de suflători (cu Elena-Teodora Greciuc – flaut, Doris-Andreea Iorga – oboi, Dan-Andrei Văleanu – clarinet, Cristina Raita – fagot şi Andrei Pavel – corn) are posibilitatea unei palete coloristice şi timbrale bogate, de care cei cinci sunt conştienţi şi pe care vor să o pună în evidenţă în repertoriul lor. Le plac lucrările moderne, unde simt din partea compozitorilor deschiderea spre stări emoţionale complexe; repertoriul ales trebuie să-i reprezinte şi pe ei personal, să vorbească despre identităţile lor.

Publicul simte această implicare, iar pentru ei e motivant să primească înapoi confirmarea efectului intuiţiei lor. De aceea este şi important pentru ei să citească biografiile unor muzicieni pe care îi admiră, pentru a înţelege mai bine modul de formare a unei gândiri artistice. După repetiţii, Frequenza 164 continuă discuţiile şi împărtăşesc muzică şi idei noi; aşa au descoperit piesa care le-a devenit favorită, Three moods a unui compozitor rus numit Andrey Rubtsov, aşa l-au descoperit pe Ligeti şi piesele pentru cvintet. Pe viitor, vor să cânte şi transcripţii din muzica pe care o ascultă acasă (jazz, rock psihedelic etc) pentru că li se pare caracteristic lor acest melanj între muzică academică şi cultura pop.