Albert Denn

Bătrânul tace:
„Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!”

Lucian Blaga – „Trei fețe”

Se întâmplă dintr-o dată
Fără să te anunțe nimeni
Te uiți in oglindă
Și nu mai vezi același om
Și speri să mai ai timp

tăcerea
ciudat animal
perfid
util uneori
straniu mod de a înnebuni
animalul ăsta nu trebuie
confundat cu liniștea

vezi
nu văd
vezi
nu văd
atunci cum ai văzut
am ales

dacă eu exist
doar în țesutul meu cerebral
și tu în țesutul tău cerebral
atunci noi nu ne-am îndrăgostit niciodată
nici măcar nu ne-am cunoscut
creierele se îndrăgostesc de alte creiere
punct

atunci când mănânci un măr
ești doar o gură care
mănâncă un măr
nu mai ești nici bărbat
nici femeie
doar o gură

pe drumuri nebănuite
un zigzag
și firul nu se mai rupe
deschizi ușa și vezi ceea ce crezi
eu nu voi fi acolo mereu
tu vei sări într-un picior
prin alte galaxii

au rămas toți
cu ultimul cuvânt
până când
au rămas și fără ochi

un tren fără călători
un corp fără eu
un alt corp fără un alt eu
un șuierat de tren și nimic pe piele
ușile se deschid în sensul drumului
așa văd călătoria
uneori din eu, alteori din corp
de foarte multe ori nici nu-mi dau seama că privesc
o flacăra firavă ce ar mai vrea să ardă când ajunge la degete

ne-a spus cineva
că după atâtea călătorii
vom ajunge la noi?